Ciuperci I. Încălzirea

Cum a început totul?

Eu nu-i propun Unei teme de cercetare, încerc să-i urmăresc interesele și supralicitez, cel mai adesea, cu materiale cât mai diferite și mai complete, legate de ceea ce o preocupă la un moment dat. E o metodă care funcționează bine la noi, a impus-o Una în primii ei ani de viață iar eu am avut atâta minte încât să-i las ei puterea de decizie în domeniul acesta.

Una a văzut, pe Facebook J, fotografiile unei prietene dragi de familie care, într-un orășel german, a surprins o mulțime de ciuperci pe stradă, pe lângă trotuare. Am pomenit de Amanita muscaria și cred că denumirea științifică a sunat magic în urechile Unei. A cerut mai mult.

Cum am continuat?

De îndată ce s-a hotărât, împreună cu Una, ca ciupercile sunt un subiect ce merită explorat, am încercat să ne organizăm activitățile.

Am căutat în bibliotecă și-am marcat toate cărțile unde puteam găsi ceva legat de subiectul acesta. N-am avut prea mare succes, din păcate. Dar am citit cu Una orice ce-am găsit, imediat ce ne-a căzut sub ochi, din două motive. Întâi, pentru că interesul ei era autentic, viu, urgent. Să hrănesc genul acesta de curiozitate mi se pare fundamental. Așa s-a creat în jurul nostru un nor nestructurat de informații care n-a făcut decât să stimuleze dorința Unei de a afla mai multe. Apoi, am ales să procedez așa pentru ca Una să înțeleagă cum funcționează, cu adevărat, munca de documentare: folosești resurse diverse, culegi informații, „rumegi” informațiile apoi ordonezi tot ceea ce ai găsit. N-am vrut ca ea să fie exlusă tocmai de la partea cea mai vie, mai dinamică a învățării: descoperirea.

Am trecut apoi online și-am folosit cuvinte diverse în motoarele de căutare. Una a găsit filmulețele de pe vimeo pe care vi le semnalam mai devreme și vă puteți imagina încântarea ei.

Am stabilit un plan de lucru aproximativ cu Una iar eu mi-am însăilat scurta bibliografie.

Ne-am apropiat apoi de subiect prin ceea ce am avut imediat la îndemână – creioane colorate, hârtie, foarfece. Și fotografii: pentru că în mijlocul săptămânii îmi era greu să propun o ieșire adevărată în pădure, ne-am mulțumit cu o galerie frumoasă găsită aici, am trecut prin ea și-am observat câte specii diferite de ciuperci există, ne-am uitat un pic în jurul lor să vedem unde trăiesc. A reținut Una cuvintele cheie: umbră, umezeală, pădure.

Am folosit acest tutorial ca să desenăm ciupercuțe. Am desenat lângă ea, apoi a amuzat-o să desenăm împreună – o linie eu, o linie ea.

Ne-am confecționat și un semn de carte potrivit temei, pentru că mereu rătăcim semnele de carte și ajungem să folosim te miri ce în loc.
 

Am lucrat un pic pe ideea de simetrie, pe care o mai adusesem în discuție și în proiectul legat de copaci, când am privit mai atent frunzele și nervurile lor. Acum am improvizat repede un joculeț de potrivire a jumătăților simetrice, respectiv de completare a desenului înjumătățit. Am desenat eu câteva ciupercuțe pe care le-am tăiat în două. Una a alăturat jumătățile și-am discutat despre dispunerea elementelor simetrice. Apoi am folosit câte o jumătate și-am desenat, împreună cu Una, jumătatea lipsă, încercând s-o reconstituim simetric.