17 oct. 2012

5 minute pe zi. Agenda Unei


Vara aceasta am reușit să înțeleg un pic mai bine felul în care învață Una: pentru ea, învățatul e oricum, numai liniar, nu. Nici cititul n-avea cum să facă excepție. De pe la un an jumătate, de când a început să fie interesată de litere, le-a tot învățat și uitat de nenumărate ori. Chiar și acum are câteva litere pe care, prin rotație, le uită, ca și cum mintea ei ar încerca să rămână, până la un punct, detașată de procesul acesta al asimilării cititului. Cred că uitând, ea își apără, de fapt, disponibilitatea de a fi receptivă la orice altă informație nouă; refuză să se angajeze, continuă să se joace, să-și exerseze memoria și puterea de înțelegere ca pe simple instrumente pe care le testează.

În vara care a trecut Una a început brusc să citească. Prin asta vreau să spun că a intuit, de la sine, mecanismul prin care sunetele se înlănțuie ca să formeze un cuvânt. S-a jucat o vreme cu abilitatea aceasta nou dobândită până când, brusc, a făcut un pas în spate și-a refuzat orice avea legătură cu cititul. M-am mirat și m-am tot întrebat ce s-a întâmplat, am discutat mult, până când am priceput cât de puțin înțelesesem, de fapt, din tot ce se consumase în mintea și-n sufletul ei.

Pentru noi, aceia care citim de ani și ani, lectura a devenit o a doua natură. Singurătatea în fața unei pagini tipărite nu mai are nimic înspăimântător, nici măcar nimic neașteptat. Știm că-i o singurătate care se va umple repede cu ceea ce cartea toarnă în noi. Iar libertatea de care te bucuri, explorând după bunul plac un text, e nesfârșită.

Una mea era însă pentru prima oară în fața acestei singurătăți. Intuia, fără să verbalizeze, povara enormă a acestei independențe la care avea acum acces. Saltul pe care se pregătea să-l facă era uriaș, aidoma celui pe care îl face un parașutist care se aruncă în gol. În golul paginii, în cazul ei. Iar Una mea, ca un pui cu aripi neîncercate în zbor, s-a retras acolo unde pământul îi era solid sub picioare.

Am făcut cu toții o pauză de citit. Una și-a umplut timpul cu altele – insecte, copaci, călătorii. La un moment dat însă, inspirată de Camelia, cea care conduce ”Micul atelier de creație” m-am gândit să-i propun și eu Unei un cuvânt pe zi. Unul singur, pe care să-l citim fără grabă, fără presiune, doar-doar s-o apropia din nou de pagina scrisă.

M-am gândit că experiența asta trebuie să fie una foarte personală, pentru ca Una s-o guste. Așa s-a”născut” agenda Unei. Nu e o carte, deci n-avea cum s-o sperie; e un carnețel uitat prin casă de cine știe când. Am început prin a-i scrie câte un cuvânt pe pagină – cuvinte scurte, pe care știam sigur că le poate citi fără frustrare. Am rugat-o apoi să deseneze ce vrea ea pe restul paginii, pentru ca acela să fie, de acum, jurnalul nostru secret. Eu scriu data după ce ea termină de citit și desenat.
 

I-a plăcut, încă îi place. Am trecut repede la structuri ceva mai complexe, pe care tot eu i le scriu seara, după ce adoarme. În general, caut să construiesc în jurul unui substantiv, pentru ca în final să ajungem la enunțuri cu sens.

 

cană

o cană

o cană cu lapte

o cană cu apă

Vrei o cană cu suc?

Acum beau o cană cu must.

 

Uneori ne jucăm cu câte-o literă care-i place ei în mod de dosebit:

 

fum

mult fum

fără fum

foc fără fum

Fără foc nu iese fum.

 

Simt însă ca a venit momentul pentru ceva nou. Mă gândesc să-i scriu scrisori scurte pe care să le găsească în cutia poștală, când vine de la grădiniță. Încă nu mi-e clar cum să regizez toată întâmplarea – ce poveste să pun în spatele scrisorilor? Să fie pur și simplu scrisori de la mami sau de la vreo zână micuță, în căutare de prieteni?... Și dacă îi scrie zâna, cât poate continua povestea asta? Că mai ușor invit un tigru la ceai decât îi pot aduce o zână în carne și oase... Voi cum ați proceda? Încotro ați apuca?

Ce materiale în limba română cunoașteți, potrivite pentru cititori începători?

18 comentarii:

  1. Stii cartile de la Editura Gama pentru incepatorii in alea cititului? POate ii plac Unei.
    http://www.edituragama.ro/carti-de-lectura/invat-sa-citesc-nivelul-1.html (astea le poti rasfoi online)
    http://www.edituragama.ro/carti-de-lectura/invata-sa-citesti-cu-scooby-doo.html
    http://www.edituragama.ro/carti-de-cultura-generala/vreau-sa-citesc.html (astea-s si interesante pe deasupra)

    O idee: sa ii citeasca Una carti de bebe fratiorului?
    Si o sugestie: laud-o cat mai mult, imbratiseaz-o etc, faceti mare chestie, cand citeste ceva bine. Poate functioneaza, sa capete incredere.
    Mult spor pe mai departe!
    P.S. Imi place ideea cu agenda!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cei de la Gama știu, avem o grămadă de materiale de la ei. Cred că ai dreptate, chiar azi o s-o iau pe Una într-o librărie, să răsfoim, ca din întâmplare, câteva cărticele din seriile lor, să vedem cum reacționează. Eu îs taaaare prudentă acum, să n-o sperii deloc. dacă se lipește de vreo cărticică, norocul meu!

      Iar ideea cu Una cititndu-i lui Petru e absolut genială! Aș vrea s-o fi avut eu! :)) Multumesc muuult de tot!

      Ștergere
  2. Imi place tare mult ideea cu zana, eu zic ca va merge mult, depinde de tine cum ii prezinti ideea. Se poate extinde, cand va fi mai mare va fi ca si o prietena a ei, ii va putea impartasi bucuriile dar si supararile. Copiilor le este mult mai usor sa-si exprime sentimente/emotiile in scris decat fata in fata.Eu zic ca se poate face ceva foarte fain.

    Imi place cum arata blogul acum. Ar fi si mai bine daca ai putea pune casuta de comentarii pe pagina principala :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am meșterit ceva la setările comengtariilor. Am nimerit ce trebuia? :)

      Și Unei cred că i-ar plăcea ideea cu zâna. Singura mea reținere e să nu-i placă prea mult, copila mea atâta fabulează legat de zâne că ajung uneori să verific dacă mai face diferența între realitate și imaginație. O face, slavă Domnului! :))

      Așa încât caut acum o variantă potrivită să introduc zâna în peisaj... Dar am să fac în așa fel încât să se prindă că e totuși un joc al nostru. :) Așa, ca să fiu eu liniștită!

      Mă mai gândeam acum la ceva - să bricolăm noi niște cărticele, o pagină pe zi. Să pregătesc eu tot ce ne trebuie - imagini, text - și să asamblăm împreună totul dimineața. ”O săptămână în Țara Zânelor”, ceva de genul ăsta. Să mă mai gândesc, să mă mai gândesc...

      Ștergere
    2. Da, ai nimerit :)

      Cred ca ar fi super sa faceti impreuna o carticica, poti sa-i ceri parerea, cum isi doreste ea sa arate cartea, ce sa contina. E un exercitiu minunat pentru dezvoltarea imaginatiei, a creativitatii :)

      Ai atat de multe idei, te invidiez :))) Cum stai cu timpul?

      Ștergere
    3. Cărticica sigur i-ar plăcea, am mai meșterit câteva și-au încântat-o. Din două una - ori ea e taare ușor de mulțumit, ori ideea de carte e irezistibilă în sine! Cred că de data asta va fi cu temă dată, vreau să-i fac o surpriză!

      Timp am cam tot atât cât restul lumii, niciodată destul. :))

      Ștergere
  3. Ideea cu carticica e imbatabila as zice, pina acum am facut carticele cu multi pici de virste diferite (4-9 ani) si nu a dat niciodata gres.
    Le-a placut mult si cind au primit una inceputa doar de mine (precizind ca am facut-o special pentru ei, o sa fie carticica noastra), si cind am construit de la inceput impreuna. Ii face sa se simta importanti, cred. :)
    Eu am facut si doar cu desene/doar abtibilduri si combinate, toate au avut succes. Nu numai ca le-a placut, au si retinut lucruri din ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaa, abțibilduri!! O să-mi fac un stoc de-acum, pe teme diverse, niciodată nu știi când îți pică bine. Eu desenez execrabil, noroc că nu e Una exigentă.

      Pot să întreb ce-i înveți pe pici cu ajutorul cărticelelor? :)

      Ștergere
    2. Fac engleza cu pici. :)
      Dar ultima data am facut o carticica despre Vivaldi cu nepotica mea (7 ani jumate), dupa ce am citit cartea din colectia Povesti din padurea muzicala. A fost asa incintata, de nu iti poti imagina. A scris titlul pe coperta si a scris coautorii (fara nici o indicatie de la mine) :D Apoi am lipit 2 frunze din acelea din spuma de la Daco parca si o floricica.
      Apoi a desenat anotimpurile, cite unul pe pagina, iar eu am sugerat sa le scriem in engleza. :D Si a fost de acord.
      A mai desenat un labirint, pe Vivaldi cu Vivi, casuta din copac si nu mai stiu exact ce. A pus-o cu mindrie undeva unde sa o vada tot timpul. Iar cd-ul l-am ascultat de vreo sapte ori si am cautat albinele si vintul, cum ne cerea in carte. :)
      De fapt ultima carticica a fost pentru alta fetita, pe coperta am pus un castel maaare si am scris Princess Ioana's English Book si lipim abtibilduri cu animalute si scriem ce sint. (1 animalut in stinga, iar in dreapta punem mai multe si mai mici, dupa cum vrea ea, sa invatam pluralul.)
      Hai ca am facut o compunere deja, ma opresc. :))

      Ștergere
    3. Voiam sa fac un articol pe blog despre carticelele astea spornice si iubite, insa mai nou nu mai gasesc deloc timp. :)

      Ștergere
    4. Wow, ce de idei are profa de engleza, excelent!!!!

      Ștergere
    5. giggle, eu as citit articolul acela de doua ori, daca te apuci sa-l scrii. Mi se par foarte faine ideile tale, si foarte accesibile. Eu m-am nascut cu doua maini stangi, ca sa spun asa, dar ma straduiesc sa compensez prin persevereneta si entuziasm. Bricolez pentru ca trebuie, Una are nevoie ba de una, ba de alta.

      Poate-mi fac curaj sa va arata ce ”carți” cu zâne am făcut cu Una, ca să mai cititm un pic de engleza.

      Ștergere
    6. Eu am miini stingi peste miini stingi, de unde si entuziasmul pentru abtibilduri :D. Imi pare si mie rau ca nu stiu, mi-ar placea mult sa desenez simpatic si picii sa zica "aaaaaaaa" :)
      Dupa mine desenele copiilor sint mai interesante de mii de ori, asa ca momentan nu disper. Reusesc cumva sa ii entuziasmez sa deseneze ei, ceea ce e mult mai bine, cred eu. Implicarea lor ii ajuta sa retina mai usor, sa le si vina idei si sa se bucure ca ei singuri pot face atitea minuni. Am observat ca ceva ce lipseste de cele mai multe ori la copiii intilniti e increderea in ei. Nu am vazut niciodata prea multa, la nici un pici.:)
      Eu abia astept sa vad cartile cu zine!

      Ștergere
  4. Am uitat sa spun ca imi place mult agenda Unei, iar desenul mi se pare adorabil. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare s-a înțeles că-o zână acolo?... :)

      Ștergere
    2. Pai are aripi si coronita, ce sa fie oare? :))
      Nici nu stiu daca sa mai zic cit de tare imi plac desenele ei. :)

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Se putea sa nu-si bage el lăbuțele în ce facem? Ba și colții, pe ici-colo! M-a certat Una că n-am fost atentă și i-a ros agenda! :))

      Ștergere