Cât lucrăm acasă, ne ferim de
”lecții”. Una e destul de dăscălită la grădiniță, chiar n-aș vrea să simtă că
și acasă e la fel. Așa că ascundem scrisul și cititul printre ocupațiile
noastre obișnuite, fără să facem prea mare caz.
De curând, spre exemplu, m-am împotmolit în lista de
cumpărături și s-a oferit Una să mă ajute. A scris ea ce ne trebuie, mă rog,
ce-a crezut ea că ne trebuie. M-a și lăsat s-o fotografiez, ca să vadă bunica
ei că e o gospodină adevărată, bine organizată. A scris, a recitit lista ca să verifice
dacă n-a uitat nimic. Cinci minute bine folosite, zic eu.
Bravo, Una!!! Ce ajutor de nadejde are mami!
RăspundețiȘtergereUite, cam asa sunt si serile noastre, mai nou...M. cere intr-una caietel, pe care sa faca listute pentru tati, e o joaca atat de frumoasa, cand le vezi manutele alea de pitici dulci, cu creionasul ala, doamneeee...iti vine sa-i mananci, nu-i asa?!
Da, tare-s simpatici cand se joaca de-a oamenii mari. Pe mine ma uimeste mereu felul in care foloseste Una foaia, niciodata nu se multumeste sa scrie doar de sus in jos si de la stanga la dreapta! :)
RăspundețiȘtergere