Fratele mai mic: găletușa cu carduri

Ce mai face Fratele mai mic, la un an și-o lună? ”Citește” pasionat, nu pot să n-o spun cu emoție. Am tremurat, și când era Una mică, la gândul că s-ar putea să nu iubească biblioteca în mijlocul căreia o creștem. Am avut noroc, îi place să citim, văd că și Petru dă semne că ar fi la fel. Aduce cărticele de pe raftul lui și deja are o poziție preferată pentru citit, ți se așază în poală, pe covor și începe să răsfoiască. Deocamdată, marele hit e ”Omida mâncăcioasă”, pe care o spune în felul lui: plescăie a foame, își strecoară degețelele grăsulii prin găurelele de pe pagină, ridică mânuțele sus de tot ca să-ți arate că omida e maaaaare, apoi vine ”somnul” omizii în cocon.

 

Tot pentru degețele grăsulii am improvizat și găletușa aceasta transparentă. Probabil a fost înghețată în ea, cândva. Acum am tăiat la repezeală o fantă în capac iar Petru strecoară în interior cardurile mai vechi, piese dintr-un memory game cu animale luat tocmai pentru asta de la Julia Toys sau cărți de joc de la ”Gama”, ocazie bună să mai repetăm animalele.

 

 

Sigur că imediat zboară capacul și cardurile ajung prin toată casa, dar până la urmă, asta e și frumusețea.