23 aprilie – Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor

            Nu știu în ce măsură a fost Una interesată de faptul că UNESCO sărbătorește, anual, o zi a cărții și a drepturilor de autor, că alege o capitală internațională a cărții (anul acesta e Bangkok)  sau de faptul că oameni de pretutindeni se dau peste cap să-și reamintească, pe 23 aprilie, că a citi e necesar/pasionant/modern. Cred că la un moment dat i-am pomenit de lucrurile astea, dar am făcut două lucruri mai importante decât asta.

            Am recitit împreună ”Prâslea cel voinic și merele de aur”. Vă amintiți povestea? Ca să nu adoarmă în timp ce veghează mărul fermecat, mezinul împăratului ia cu sine în grădină câteva lucruri: arcul cu dăgeți, două țepușe pe care le înfige în jurul lui, ca să-l vestească atunci când e răpus de somn și… cărți de cetit. E un basm pe care Una l-a mai citit cu bunica ei dar care, în secret, îi strecoară în ureche fix gândul pe care mi-ar plăcea să-l rețină: cititul e o treabă de supereroi; cititul te ține treaz și vigilent pe urma celor răi.

Cu gândul acesta în minte i-am reînnoit Unei permisul la o bibliotecă publică. Primele ei contacte cu biblioteca au fost acum câțiva ani și s-au transformat într-o tragedie: era tare frumos să alegem cărți, să le ducem acasă dar vai, cum să ne mai despărțim de ele?! Acum e Una mai mare și mai înțeleaptă și sper că drumurile spre și de la bibliotecă vor deveni o obișnuință.

Am sărbătorit Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor? Sigur că da, la ieșirea de la bibliotecă ne-am cumpărat înghețată!