5 minute pe zi: franceza cu Petru

            Petru are un an jumătate. Ideea de lecție e pentru el … ha! Îmi vine să râd numai când mă gândesc! Să spunem că e atât de departe de el încât  nu-i nicio primejdie să fie plictisit sau suprasolicitat. De fapt, dacă aveți un bebeluș prin preajmă, știți bine că nu-i puteți învăța nimic împotriva voinței lor, pruncii pur și simplu absorb din mediu informația care le trebuie, care le place, care-i interesează.

            Așa că ce facem cu Petru ține mai mult de expunerea la o limbă străină. Ascultăm cântecele și mai nou cântăm noi înșine în franceză. Singurele desene animate pe care le acceptă sunt, însă, în limba rusă – cele cu Mașa, desigur. Citim cărticele/reviste potrivite vârstei lui, de obicei el le alege dintr-un coș pe care-l are pe podea, la îndemână.

            Când mai dă iama în biblioteca Unei, ”citim” imaginile și traduc eu în franceză ce cred că i-ar plăcea mai mult.

            Așadar, nimic extravagant. Din momentul în care am simțit că mai și reține câte ceva din secvențele noastre de cântec și lectură, am început să insist pe câte-un cuvânt sau sintagmă. În principiu, ca regulă generală, nu insistăm decât pe-un noțiune pe care deja o stăpânește bine în limba română.

            Părțile corpului, spre exemplu. Știe să le arate care pe unde-s, așa că am început să i le numesc mai des în franceză. Nu facem caz de asta, la duș e mereu potrivit să le luam pe toate la rând, le săpunim/gâdilăm/numim/clătim cu apă caldă, îl încurajez să-și spele singur les cheveux, les mains, les pieds etc.

Reprizele de pupăceală sunt și ele un moment bun să trec în revistă ”bucățele” dulci și dolofane de Petru.

            Pentru că-i place mult să-i desenez copii, profit de ocazie să numesc și-n franceză ce se vede pe foaie, pe măsură ce desenul prinde contur: la tête, les yeux, la bouche etc.

            Începe să-mi fie și mie tot mai ușor să folosesc franceza în preajma lui și cred că asta era, de fapt, pragul cel mai important care trebuia depășit. Fiindcă Petru n-are nicio prejudecată, nicio condiționare, pentru el, totul e doar limbaj. Iar a comunica e pentru el a respira.