Dintr-o plimbare cu tatăl ei, Una s-a întors aducând acasă această carte:
E un cadou pentru noi
amândouă: pentru ea, fiindcă simțea c-o poate citit singurică, pentru mine –
fiindcă avea să mi-o citească mie. M-am bucurat, fiindcă citisem despre o carte
din aceeași colecție pe blogul "Ursuleților năzdrăvani" (găsiți acolo o prezentare foarte frumoasă a întregii colecții din care face parte acest volum) și m-am bucurat și mai mult că iată, Una începe să adune și ea cărți.
Așa că Una mi-a
citit în bucătărie, cât timp am pregătit un prânz. Chiar și când deja
obosise, pe final, a tras să nu renunțe, ca să fie darul meu complet.
Ce-a fost bine? Textul e ușor de parcurs
pentru un copil de vârsta Unei (5 ani jumătate), care se regăsește imediat în lumea cărții – viața unui băiețel alături de mama lui.
Enunțurile sunt în general scurte,
vocabularul accesibil, spațiile dintre rânduri sunt generoase și nu obosesc
ochii. Ilustrațiile calde, pastelate completează perfect textul.
Unde s-a poticnit Una? Forma
literei ”a” a oprit-o din loc când și când, simțeam că ezită între a citi ”a” sau ”o” și urmărea cu privirea contextul ca să vadă ce se potrivește. Apoi, un spațiu strecurat după fiecare literă ”î” din text i-a
tot dat de furcă fiindcă ea percepea spațiul acela ca pe o indicație că un cuvânt s-a terminat și începe altul.
Cartea a costat 9.90
într-o librărie locală și poate fi un material bun de lectură pentru un cititor începător.
Andru, din nou iti multumesc mult pentru recomandare! Si noi suntem in cautare de asemenea carticele - pe cele cu Miffy le-am terminat, acum am ajuns sa ii scriu eu biletele "secrete", pe care le ascund prin casa, dupa ce strig cat ma tine gura: "Postaaaaaaaaa"
RăspundețiȘtergereM. se distreaza si marcam in felul asta cateva propozitii pe zi, dar tare bine ar fi sa trecem si catre carticele.
Felicitari Unei!!!!!!!!!!!
Camelia, cartea poate fi citita fara problem pe bucatele mici, azi o pagina, maine alta... Dar cred ca de misiunile tale "postaresti" nu vrei sa scapi, trebuie sa fie mult drag in ce faceti voi impreuna!
ȘtergereObservatiile tale mi se par corecte, Andru. E confuza ruptura aceea cu i-ul, iar a-ul pare fratele geaman, dar rebel!, al lui o.
RăspundețiȘtergerePoate ca efortul acesta de a distinge intre gemeni e totusi un exercitiu util, administrat in cantitate mica. :)
Sa stii ca asa a fost, un exercitiu! Mai grave sunt situatiile cand citeste pe te miri unde si gaseste cuvintele fara diacritice. Acolo sa vezi "exercitiu" si-acolo sa vezi lupte de lamurire! :)) Nu vrea cu niciun pret sa accepte ca "sah" - scris mare pe o usa la Palatul Copiilor, e de fapt "șah".
ȘtergereAvem si noi o carticica de genul asta, dar in engleza, My daddy and me- foarte magulit s-a simtit tati cand m-a auzit citindu-i-o lui S. Am o intrebare, la ce varsta a inceput una sa citeasca, si de la ce varsta stia literele?
RăspundețiȘtergereLiterele, ca semn grafic, le-a invatat foarte devreme, cred ca pe la un jumatate a inceput. Tin minte ca apoi, multa vreme, petreceam o groaza de timp prin parcari, alerga de la o placuta de inmatriculare la alta, sa indice litere sau sa intrebe ce litera e. N-as sti sa spun cand a asociat semnul grafic cu sunetul...
ȘtergereIn valuri, a tot invatat si uitat literele cativa ani de zile, a avut perioade cand au interesat-o foarte mult si perioade cand le ignora (si implicit le uita).
De legat a legat literele anul trecut, cred ca era cam pe vremea asta. Avea cam 4 ani jumatate, poate un pic mi mult. A avut o perioada de explozie atunci, in vara a invatat literele mici, apoi iar au inceput suisurile si coborasurile: luni bune fara progrese, perioade scurte de interes pentru citit... Abia acum, de curand a inceput sa citeasca cursiv. Acum are 5 ani jumatate.