7 apr. 2013

Deschide ochii! Povestea seminței


           Soarele de zilele trecute ne-a scos la plimbare și ne-a scos și țigăncile-florărese în cale: am cumpărat flori de primăvară cu rădăcini cu tot și-a fost acesta un bun prilej să pipăim, să mirosim, să punem sub lupă, să secționăm tulpini, flori, frunze și rădăcini. Să vedem de aproape lucrurile pe care Una le mai știa dar pe care Petru abia acum le descoperă.

Evident, cele câteva buchețele de flori au explodat prin toată casa și abia prea târziu mi-am amintit de o idee tare frumoasă pe care ne-o lăsase, demult, giggles. Un colaj ar fi fost minunat, poate o să și fie, în următoarea zi cu soare și cu țigănci.

 
            Deocamdată ne-am mulțumit să torturăm bietele flori folosind instrumente diverse – cuțit, foarfece, pensetă, lupă și să discutăm despre părțile unei plante și ușurel, ușurel, despre germinație. Unei încă nu-i vine să creadă că e primăvară, e mare contradicție între ce vede ea afară și ce scrie în calendar. Am scos totuși din bibliotecă o carte pe care o păstram pentru un pic mai târziu dar care acum ni s-a potrivit mănușă: ”Închide ochii! Povestea seminței” (editura Curtea Veche). Cartea e scrisă de Dumitru Radu Popa și e ilustrată de Sasha Meret.

 
            Mămăruța de pe copertă a legat cartea și de invazia buburuzească din ultimele zile. Altfel însă, e o carte despre care nu pot să spun decât wow. Dar WOW!
            Cele X capitole ale volumașului sunt scurte, în medie 2-3 pagini de text compact. Pot fi în orice caz citite separat, împărțite pe mai multe zile pentru că fiecare capitol narează un episod rotund ca sens. Dar n-o să puteți amâna finalul lecturii pentru mult timp pentru că primul capitol lansează enigma – o sămânță se trezește din somnul de peste iarnă și nu știe cine este – iar celelalte povestesc drumul seminței prin lume, purtată de vânt în căutarea unui loc unde să germineze și să afle, în cele din urmă, cine este.

 
            Ce-i absolut extraordinar în legătură cu fiecare capitol? Că se leagă de o filă din calendarul naturii – întoarcerea păsărilor migratoare, ciclul evolutiv al fluturelui, spre exemplu, dar în același timp dramatizează o problemă… filosofică. Mica sămânță discută cu mătrăguna despre a fi bun sau rău, cu fluturele despre fericire și despre moarte și tot așa…

            Ce face ca toate lecțiile acestea de științele naturii&filosofie să devină pasionante?

Întâi, faptul că fiecare situație e dramatizată, tradusă prin dialog. Fiecare capitol e o scenetă pe care o poți interpreta cu recuzită minimă, personajele se aud vorbind în cea mai mare parte a textului.

Apoi – și cred că aceasta e una dintre marile calități ale textului – nici un adevăr, științific sau filosofic, nu e servit explicit, gata mestecat. Rămâne mult, mult loc pentru întrebări, pentru discuții, pentru documentare împreună cu copilul căruia îi citești. Fazele ciclului evolutiv al fluturelui nu-s pomenite nicăieri una după cealaltă, totul ține de felul în care copilul reușește să decripteze interacțiunea personajelor – de ce brusturele îl numește de fluture „vierme zburător”, de ce nu reușește sămânța să facă legătura între omizile detestabile și fluturele vesel, grațios, așa de frumos colorat?

 
            E și nu e o carte pentru cinci ani și jumătate, câți are acum Una. Una e însă un cititor/ascultător destul de experimentat, a trecut prin cărți destul de sofisticate până acum așa încât n-a fost depășită. Limbajul e accesibil și credibil în partea de dialog, dar e ceva mai nuanțat în secvențele naratorului. E pentru prima oară după multă, multă vreme când Una întreabă sensul unor cuvinte din text. A trebuit, pe lângă asta, să căutăm imagini cu un hârciog, o mătrăgună, un nap pentru că Una nu știa cum arată.
 

            Mie-mi par semne excelente că a fost provocată de carte să învețe ceva nou, nu doar să confirme ceva ce știa deja.

            Acestea fiind spuse, mă întorc la ale noastre: punem semințe la încolțit, cum altfel?!

12 comentarii:

  1. Andru, eu sunt fanul tau cel mai mare, nu stiu daca ti-am spus vreodata, iata ca o fac acum, si public!
    Ador modul tau relaxat si cu atata miez de a scrie, savurez articolele tale si tare iti multumesc pentru fiecare rand pe care il asterni pe hartie.
    Imi place mult de tot carticica recomandata de tine, de fapt, vei vedea, am cumparat deja mai tot ce ai recomandat, iar Maia le adora!
    Evident, si carticica asta merge in wishlist.
    Va pupicam, sa aveti o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia, eu folosesc atat de multe lucruri de la voi, incat m-as bucura ca macar o farama sa dau inapoi. Macar virtual...

      Te imbratisez cu asa mult drag!...

      Ștergere
  2. Felicitari livrovorului!Nu este marca inregistrata acest cuvant?Nu l-am mai auzit pana acum,dar stiind de inclinatia spre franceza am inteles de unde vine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare o fi marca inregistrata cuvantul asta? N-am idee! Dar l-as vrea al meu, asa mult imi place! :))

      Ștergere
  3. Acum am vazut de fapt cati ani are Una. probabil ca ai mai scris pe undeva dar eu n-am retinut.
    Foarte frumos disecati povestea. la noi nu a prins lectura aceasta. Am incercat anul trecut, mai mult ptr ca eram eu incantata . dar ei... nu

    Si copiii meu au fost contrariati multe zile. (inca sunt). cum de e primavara daca ninge? si e asa de frig
    De-abia de cateva zile vedem si noi pomii infloriti si asta ptr ca s-a oprit ploaia si noi ne-am insanatosit si am iesit la plimbare in afara cartierului.
    Fiul meu insa a retinut ca asta e o primavara mai capricioasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de mari sunt copiii tai? Am cautat la voi pe blog ceva indicii, par ceva mai marisori decat ai mei...

      Sa stii ca si Una a fost nitel dezamagita la final, pentru ca ea ar fi vrut un raspuns clar: ce fel de floare a crescut din samanta aceea? Are de gand sa stea de vorbacu ilustratorul si sa-l traga de urechi, macar el putea desena ceva clar, daca autorul n-a vrut sa ne lamureasca! :))

      Iar despre primavara asta capricioasa... nu-mi ajung cuvintele sa ma supar!

      Ștergere
    2. Copiii mei sunt mai mici. Gloria are 2 ani si 8 luni iar Gabriel tocmai a facut 5 ani :)

      Eu cred ca autorul si ilustratorul sunt pe-o mana ;)

      Vestea buna e ca a venit primavara. Azi ne-am fugarit-plimbat-calarit pe sub copacii infloriti de pe malul Begai. Am admirat magnoliile, papadiile, toporasii, si inca vreo doua feluri de pomi ce n-am stiut ce sunt :)
      Niste nori s-au cam impotrivit, dar, per ansamblu, vremea a fost blanda cu noi iar soarele ne-a pupat din toate partile :)

      Ștergere
  4. Ma bucur, Sakura, ca macar voi aveti parte de-o primavera adevarata! Gloria si Gabriel se pot bucura de soare si de flori! Aici ploua si e intunecat, grrr!

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelenta recenzia, m-ai facut curioasa. Pentru S. ar cred, totusi, ceva mai usor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e o carte care n-o sa te dezamageasca si n-o sa-l dezamageasca nici pe S., la momentul potrivit. Dar e drept, e destul de solicitanta, destul de... abstracta de alocuri!

      Ștergere
  6. uff, acum imi pare rau ca deja m-am intors din oras, unde puteam cauta cartea... dar o s-o caut neaparat! o pun pe lista de carti de citit in vacanta asta. multumesc ca mi-ai semnalat povestea voastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca n-o gasesti in oras, poate o comanzi chiar la editura. Eu am luat-o chiar de pe site-ul lor - costurile de transport prin posta au fost foarte mici, cativa lei (oricum mult mai ieftin decat la alte edituri), de livrat au livrat repede si in bune conditii. :)

      Chiar nu stiu de ce n-am facut mai repede legatura intre voi si cartea asta, am impresia ca vi s-ar potrivi foarte bine!

      Ștergere