27 apr. 2013

Povestea seminței


Introducere

Povestea seminței a început cu o carte de Dumitru Radu Popa: ”Închide ochii! Povestea seminței”, despre care v-am povestit la un moment dat. N-am închis ochii ci i-am deschis cât mai bine, să vedem ce-i de văzut pe lumea asta și să pricepem care-i rostul atâtor metamorfoze care se produc, pe tăcute, în jurul nostru. Am citit cartea și ne-am lăsat inspirați.

Cuprins

            Am identificat și-am sortat diverse semințe: măr, ardei gras, dovleac, grâu, porumb, floarea-soarelui, fasole, bob etc. Am asociat semințele cu planta de la care provin și-am discutat mult despre felul în care semințele germinează.

 
            Am pus semințe la încolțit. I-a plăcut mult să facă asta, a fost proiectul ei cu tata. Le-a udat zilnic sau mi le-a lăsat mie în grijă și a cerut raport telefonic detaliat în fiecare zi când a lipsit de lângă semințele ei.
 
 

 
            Ca să le urmărească evoluția, a folosit un grafic în care a notat, desenat, numărat.
 


            În paralel, am citit câteva pagini din ”Prima mea carte despre natură și ecologie” de la editura Gama (o investiție excelentă, îmi repet asta de fiecare dată când o deschid împreună cu Una). Imaginile foarte clare au ajutat-o să identifice diferitele faze în evoluția semințelor noastre.
 
 

Pentru că plantele nu cresc nicăieri izolate ci întotdeauna înconjurate de viață în toate formele ei, am citit și ”Mica enciclopedie despre viața în grădină”, iarăși o carte uluitoare:



Mică la stat dar maaaare la sfat. Ilustrațiile sunt grozave, informația aleasă impecabil, formatul mic extrem de prietenos cu mâinile copiilor. Nu-mi ajung degetele sa tastez laude mai convingătoare pentru cartea asta sau pentru celelalte din aceeași colecție. Prețul e atât de mic raportat la calitatea cărții încât îmi vine să cred că a fost fixat așa printr-o eroare!




 
Zilele trecute am folosit discul realizat de Camelia ca să recapitulăm ciclul vieții unei plante.

Încheiere

            Tobă de carte, am ieșit în câmp. Am semănat cu adevărat. Ce-o să culegem, vedem la toamnă!
 
 

           

4 comentarii:

  1. Frumooos, frumos de tot, Andru!
    Ce harnicuti sunteti si uite ce roade aveti deja.
    Ador lectia, m-a impresionat mult de tot graficul Unei!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, Camelia, si pentru cuvintele frumoase si pentru discul care ne-a prins tare, tare bine!

      Ștergere
  2. Pe tacute am citit si eu postarea ta.Scrii atat de frumos iar fotografiile Unei sau a lui Petru imbraca atat de semnificativ totul.
    Din postarea ta am putut simti mirosul de tarana si adierea cu parfum de fetita curioasa si plina de bUNAtate!
    Sa vaeti mana buna la plantat si sa va rodeasca toate plantele!Ca ogor!slava Domnului,exista!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fie asa cum spui! Tare m-as bucura sa rodeasca ceva, noi suntem agricultori de sfarsit de saptamana! :)) Una are acum randul ei de catrofi, cuiburile ei cu fasole, florile ei, abia asteapta sa vada ce se va intampla cu ele de acum!

      Ștergere